CE-ŢI DORESC EU ŢIE...
Jurnalul naţional, 28
decembrie 1998
Ce-ţi doresc eu ţie, ţara mea, pe care te-aş numi īn continuare "dulce", dacă
n-ai fi īnăcrită şi năucită de lehamite şi dezamăgiri...?
§ Un Parlament cu mai puţini
membri, īntrucīt prea e doldora de "caracudă", şi se calcă mediocrităţile
patentate şi hahalerele absolute pe bombeuri. Pentru putinţele şi nevoile ţării,
cred că cca 250 de parlamentari īn total (şi nu 500 ca acum!) ar fi
arhi-suficient: vreo 100 de senatori şi vreo 150 de deputaţi - dar şi asta, cu
condiţia să se delimiteze bine atribuţiile celor două Camere pleonastice, ca să
nu se mai tot facă acelaşi lucru de două ori, ca acum, cīnd zămislirea legilor
se tīrīie exasperant de īncet, de parcă n-am fi īntr-o sinistră vraişte
generală, ci am avea secole la dispoziţie ca să dereticăm pe-ndelete şi-n doru
lelii...
§ Un Parlament cu oameni decenţi,
al căror obraz să nu depăşească un ţol, care să īnţeleagă repede şi să uite greu
că nu sunt nişte binefăcători ai naţiei, buni de copleşit cu favoruri. Lefurile
lor, de bugetari ce sunt - īn deplină transparenţă, lună de lună - ar trebui să
fie cam la nivelul celei de profesor universitar, cel mult cu o idee mai mare.
Tot ce forfetează, să se justifice cu documente pīnla ultimul leuţ. Şi,
īn halul īn care e Romānia,
a se slăbi cu "cluburi", "biliarduri", "terenuri de tenis", chermeze,
bairamuri, sindrofii, parade şi alte frivolităţi care ar fi doar nesăbuite, dacă
n-ar fi deşănţate, cīnd īn ţară sunt zeci de mii de oameni pe drumuri, care n-au
de-o pīine.
§ Un Parlament cu persoane
care să fi fost alese prin sistemul uninominal, adică pentru meritele, valoarea
şi promisiunile lor personale, nu pe sistemul listelor de partid, care nu
īncurajează decīt servilismul fanariot către şef: pupatul tălpilor, dusul tăvii,
linguşeala smerită, īngīnarea papagalicească, conspirativitatea de clan,
gregaritatea lălīie, nesimţirea faţă de electorat, clientelismul, plocoanele.
§ Un
Parlament īn care să se vorbească bine romāneşte şi mai ales să se gīndească
bine romāneşte. Un Parlament căruia să-i fie mai aproape Turda decīt
Strasbourgul şi Craiova decīt Washingtonul.
§ Un Parlament īn care să se
muncească mai mult de trei zile pe săptămīnă. Şi să facă nu vorbărie, ci legi
prin care chiar să-i meargă mai bine populaţiei, nu prin care să ne conformăm nu
ştiu căror comandamente abstract-doctrinare.
§ Un Parlament care să aibă,
īn fine, bunul-simţ de a pune capăt imensei penibilităţi numite, la ora actuală,
imunitate parlamentară. De nouă ani de zile se perpetuează această
sfidătoare anomalie, că e mai uşor să translezi Casa Poporului īn Ferentari,
decīt să faci să ajungă īn faţa tribunalului un parlamentar bănuit de
potlogărie. De nouă ani, din spirit de neruşinată auto-protejare, o asemenea
decizie elementară e aproape imposibil de luat, īntrucīt reglementările prevăd
un vot la fel de greu de obţinut ca şi pentru, de pildă, declararea stării de
război.
§ Partide care să-şi valorifice
oamenii cu chef de treabă, nu să-i dea afară īn mod tembel, cum m-au dat
ţărăniştii pe mine, chit că vor ajunge literă cu literă la vorba mea.
§ O Preşedinţie care să-şi joace
sever rolul de arbitru suprem punīnd imediat colimatorul pe ceea ce scīrţīie sau
pute şi solicitīnd cu autoritate īndreptarea.
§ Un Guvern cu oameni de voinţă
şi de meserie, adică nu jurisconsulţi pe post de spiţeri, sau depanatori de
televizoare "Rubin" pe post de zootehnicieni-şefi. Să ştie toţi la perfecţie
formula apei, inclusiv a apei din Bucureşti.
...Dar toate astea sunt utopii pe
care numai atmosfera de staniol dintre Crăciun şi Revelion mi le-a putut
strecura īn minte.
De fapt, conform legii principale a lui Murphy, ceea ce a
mers prost īn 98, va merge şi mai prost īn 99 şi vor fi belele crunte, pentru
că tranziţia n-are cum să facă din găinaţ bici, necum să mai şi plesnească.
|