LEGEA DE PROTECȚIE A LIMBII ROMÂNE

 Proiect de lege privind folosirea limbii române în locuri și relații publice

Expunere de motive

              Avîndu-se în vedere proliferarea deosebită, după decembrie 1989, în locuri publice și în mass-media, a inscripțiilor și a enunțurilor (afișe, denumiri de firme, de magazine, de localuri sau de produse comerciale, reclame, mesaje telefonice etc.) în limbi străine,
            avîndu-se în vedere că o mare parte din persoanele care alcătuiesc populația țării noastre nu cunoaște respectivele limbi străine, fapt care generează în acele persoane o stare de disconfort intelectual și de iritare, ajungîndu-se pînă la sentimentul de "înstrăinare" în propria țară,
            avîndu-se în vedere și aspectul practic, nu doar cel afectiv, și anume, imposibilitatea multor persoane de a înțelege instrucțiunile, mesajele sau indicațiile în limbi străine de pe un produs comercial sau de pe pancartele străzii, neînțelegere care poate duce pînă la pagube materiale sau accidente,
            avîndu-se în vedere datoria sacră de a veghea la respectarea și cultivarea acestei componente nucleale a ființei noastre spirituale, care este limba română, se inițiază prezentul proiect de lege.

                                                                                              INIȚIATOR: senator George Pruteanu

                                                              

 PROIECT DE LEGE

Art. 1.  (1) Orice text scris sau vorbit în limba română, având caracter de interes public, în sensul prevăzut la art. 2, trebuie să fie corect din punctul de vedere al proprietății termenilor, precum și sub aspect gramatical, ortografic, ortoepic, ca și sub aspectul punctuației, conform normelor academice în vigoare.
              (2) Orice text scris sau vorbit într-o limbă străină, indiferent de dimensiuni, având caracter de interes public, trebuie să fie însoțit de traducerea în limba română.

Art. 2.  În sensul prezentei legi, prin text având caracter de interes public se înțelege orice text care, pe teritoriul României, în cadrul unor atribuții de serviciu, este afișat, expus, difuzat sau rostit în locuri publice sau prin mijloace de informare în masă, având ca scop aducerea la cunoștința publicului a unei denumiri, a unei informații sau a unui mesaj, cu conținut direct sau indirect publicitar.


Art. 3.  Emisiunile de televiziune transmise în limbi străine de posturile românești sau emisiunile posturilor străine transmise sub licență de emisie trebuie să fie subtitrate în limba română; în situații de urgență, se va folosi traducerea simultană.

Art. 4.  Denumirea, explicațiile, instrucțiunile și oricare alte informații în limbi străine, referitoare la produsele comerciale, care sunt inscripționate pe ambalajul și/sau, după caz, în interiorul acestuia, vor fi traduse, în mod obligatoriu, și în limba română.

Art. 5.   Nu fac obiectul prezentei legi:

        a) denumirile mărcilor înregistrate;
        b) textele având caracter științific, literar-artistic, cultural și religios;
        c) publicațiile redactate integral sau parțial în limbi străine, inclusiv în limbile minorităților naționale;
      d) serviciile de comunicație audiovizuale distribuite prin cablu, prin care se retransmit programele difuzate pe cale radioelectrică, terestră sau prin satelit;
        e) emisiunile de radiodifuziune transmise în limbile minorităților naționale;
        f) emisiunile de televiziune transmise, în direct, în limbile minorităților naționale;
        g) emisiunile având caracter religios, etnografic și de divertisment ale posturilor locale și regionale de televiziune în limbile minorităților naționale;
        h) denumirile și instrucțiunile speciale, reglementate ca atare, prin actele normative în vigoare;
        i) enunțurile rezultate din situațiile reglementate de actele normative privind drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale de a-și păstra, dezvolta și exprima identitatea lor lingvistică.


Art. 6.  (1) În cazul textelor de interes public scrise în limbi străine, aflate la vedere în locuri publice sau difuzate prin mijloace de informare în masă, traducerea completă în limba română trebuie să aibă caractere de aceleași dimensiuni cu cele ale textului în limba străină și să facă parte integrantă din ansamblul grafic respectiv.
             (2) În cazul textelor vorbite prevăzute la art. 1 alin. (2), ritmul și intensitatea fonică a rostirii textelor în limba română trebuie să corespundă cu ritmul și intensitatea fonică a textelor pentru varianta străină.


Art. 7.  (1) În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, ministrul Culturii și al Cultelor va organiza, prin ordin, structuri adecvate și va stabili, atât la nivelul ministerului, cât și în cadrul direcțiilor pentru cultură, culte și patrimoniul cultural național județene și a municipiului București, sarcini specifice pentru punerea în aplicare a acesteia.
            (2) Organizarea structurilor necesare punerii în aplicare a prezentei legi se va face cu încadrarea în numărul de posturi aprobat pentru Ministerul Culturii și al Cultelor și, respectiv, pentru serviciile descentralizate ale acestuia.
            (3) În cadrul direcțiilor pentru cultură, culte și patrimoniul cultural național din județele în care populația unei etnii minoritare este de cel puțin 20%, se va asigura și prezența unui reprezentant al respectivei etnii.

Art. 8.  (1) Potrivit prevederilor prezentei legi, constituie contravenții și se sancționează următoarele fapte:
            a)  nerespectarea dispozițiilor prevăzute la art. 1 alin. (1) și art. 6 alin. (2), cu amendă de la 1 la 10 milioane lei;
            b) nerespectarea dispozițiilor prevăzute la art. 6 alin. (1), cu amendă de la 5 la 25 de milioane de lei;
            c)  nerespectarea dispozițiilor prevăzute la art. 1 alin. (2), art. 3 și art. 4, cu amendă de la 20 la 50 de milioane de lei;
            (2)  Contravențiile prevăzute la alin. (1) se aplică atât persoanelor fizice cât și celor juridice.
           (3) În toate cazurile prevăzute la alin. (1), înainte de aplicarea amenzii, agentul constatator va da contravenienților un avertisment scris și va stabili un termen de intrare în legalitate.
            (4) Termenul prevăzut la alin. (3) nu poate depăși 10 zile.

Art. 9.  Contravențiile prevăzute la art. 9 se constată, iar avertismentul și amenzile se aplică de către:
        a) reprezentanți ai Ministerului Culturii și al Cultelor și ai direcțiilor pentru cultură, culte și patrimoniul cultural național din județe și din municipiul București, împuterniciți, ca atare, de ministrul Culturii și al Cultelor;
        b) reprezentanți ai Consiliului Național al Audiovizualului, împuterniciți, ca atare, de președintele Consiliului Național al Audiovizualului;
        c) primarii municipiilor, ai orașelor și ai comunelor și împuterniciții acestora.

Art. 10.  Sumele încasate potrivit prevederilor art. 9 alin. (1) se fac venit la Fondul Național Cultural și vor fi utilizate potrivit legii.

Art. 11. (1) Dispozițiile prezentei legi intră în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
             (2) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii, persoanele fizice sau juridice
care au pus în circulație texte de interes public, scrise sau înregistrate prin mijloace audiovizuale electronice, sunt obligate să îndeplinească cerințele prezentei legi.

Art. 12. Pe data intrării în vigoare a prezentei legi orice dispoziții contrare se abrogă.