Vezi şi: Romāna īn Har-Cov

(190-23.IX.1997) LIMBA TUTUROR CETĂŢENILOR ROMĀNI

          Bună seara. Vă rog să-mi īngăduiţi o mărturisire. Să apar  zilnic īn faţa dv. este pentru mine o enormă onoare şi o enormă răspundere. De aceea, īn cele aproape 200 de zile de cīnd vă vorbesc, prin postul naţional de televiziune, am fost consecvent īn a face abstracţie de eul meu. Nu am venit īn faţa dv. nici ca persoană particulară, nici ca persoană publică, pentru a vă prezenta problemele mele, ci ca purtător al unor idei, al unor mesaje, al unor gīnduri, care au valoare şi rost independent de fiinţa mea. Asta nu īnseamnă că nu am fost sincer: v-am prezentat numai lucruri īn care cred cu fervoare, pe care mi le asum şi care mă definesc, sunt componentele mele spirituale.

Pe de altă parte, vă rog să fiţi obiectivi şi să constataţi, retrospectiv, că nu am folosit niciodată aceste minute spre a face propagandă vederilor mele politice. Nu pentru că politica ar fi ceva murdar, nu cred asta: făcută de oameni curaţi, ea poate fi curată. Ci pentru că am socotit că e onest să nu amestec planurile: această masă nu e o tribună politică şi cu atīt mai puţin una partinică. Aş săvīrşi o īnşelătorie dacă aş folosi-o astfel.

Ceea ce vreau să vă spun īn această seară (şi trebuie să vă spun, ca să nu mă bănuiţi că evit din laşitate o frămīntare spinoasă, care interesează milioane de oameni) ar putea părea o excepţie. Dacă mă veţi asculta cu deplină bună credinţă, aşa cum voi vorbi şi eu, veţi vedea că nu e o excepţie. Mereu, īn această emisiune, coloana vertebrală a fost limba romānă. Cu toate divagaţiile şi "evadările" pe care mi le-am permis (şi-am să mi le mai permit), limba romānă a fost platforma de pe care am decolat şi la care m-am īntors. Tot despre limba romānă e vorba şi azi, şi anume despre locul ei, al limbii romāne, īn īnvăţămīntul de stat din Romānia.

Prin funcţia pe care o deţin, aceea de preşedinte al Comisiei pentru Īnvăţămīnt a Senatului, sunt profund implicat īn dezbaterea Ordonanţei de urgenţă care modifică Legea Īnvăţămīntului din 1995. Nu am fost de acord cu rostul acestei ordonanţe de urgenţă. Nu am īnţeles de ce structura īnvăţămīntului trebuie transformată prin ordonanţă, şi īncă "de urgenţă". Am trimis īn acest sens scrisori deschise, publicate de presă, prim-ministrului şi preşedintelui Romāniei. Acum, īn fine, Ordonanţa este pe masa de lucru a Senatului, anume: īn comisia pe care o prezidez. Dezbaterile sunt īncordate şi dure, cu polemici care uneori devin incandescente. Au existat şi presiuni de natură intelectual-morală īn scopul influenţării opiniei senatorilor. Să spunem totuşi că acestea sunt aspecte secundare şi pīnă la urmă, obişnuite īn lupta parlamentară. Care e īnsă fondul chestiunii? Formaţiunea politică parlamentară care-i reprezintă pe cetăţenii romāni de etnie maghiară doreşte o extindere integrală, totală, completă, a īnvăţămīntului īn limba maternă. Cu alte cuvinte, un copil romān de etnie maghiară ar putea astfel ca, de la grădiniţă şi pīnă termină facultatea şi intră īntr-o slujbă, să nu aibă ocazia de a rosti, īn practică, măcar o frază īn limba ţării lui. Grădiniţă, şcoală primară, gimnaziu, liceu, facultate - doar īn limba maghiară. Eu vă īntreb: ce fel de romān va fi un astfel de om? va fi un fel de handicapat, o fiinţă anormală şi stingheră. Ce probă mai elementară de ataşament şi de solidaritate faţă de ţara ta e alta decīt să-i vorbeşti limba? Şi, punīnd problema invers, mă īntreb: īnvăţīnd doar īn maghiară, avīnd limba romānă doar ca pe un obiect īntre altele (ca biologia sau engleza), oricum ca pe o limbă străină pe care n-o utilizează īn nici un fel īn procesul de īnvăţămīnt, mă īntreb: pentru ce se pregătesc aceşti absolvenţi? Să-şi desfăşoare activitatea īn tot restul vieţii lor numai īn zonele restrīnse din Romānia unde populaţia majoritară e maghiară? Este oare posibil şi rezonabil aşa ceva? O asemenea izolare nu serveşte deloc cetăţenilor romāni de etnie maghiară şi poate provoca diverse suspiciuni sau resentimente din partea restului cetăţenilor romāni, care se pot simţi şocaţi de această deplină separare ostentativă. Iată, concret: elevul romān de etnie maghiară face şcoala primară integral īn maghiară; e foarte bine. El poate să urmeze şi gimnaziul şi liceul īn ungureşte. Dar aici, la aceste niveluri, trebuie să existe o pistă, o potecă, pe care el să exerseze, să īntrebuinţeze viu, activ, limba romānă - şi această pistă e perfect oferită de cele două materii care reprezintă spaţiul şi timpul ţării lui: istoria (ca să nu vorbească de Istvan Nagy īn loc de Ştefan cel Mare) şi geografia (ca să nu se mire că pe hărţi scrie Cluj, nu Koloszvar).

Ceasul mă obligă să īnchei. Īn concluzie: voi milita īn continuare pentru ca īnvăţămīntul romānesc de stat să nu creeze din start minorităţilor etnice dificultăţi īn stăpīnirea principalului instrument de comunicare umană: limba ţării īn care trăiesc şi căreia-i aparţin.

Servus, dobrīi vecer, aufwiedersehen.