Info  Indice de nume (exclusiv pentru secţiunea "Viaţa din cărţi"). Nu figurează toate numele menţionate īn text, ci doar acelea substanţial comentate. 

MICRO-"MUZEU" LITERAR
 

 
                   

                                        
 


      O Psaltire de la 1817, Iaşi.

      Imaginile, īn ordine: 1) coperta I;  2) pagina de titlu;  3) pagina de īnchinare, cu versuri, către domnitor (Scarlat Calimachi) şi pagina cu Īnainte cuvīntare cătră cetitori;  4) ferecăturile;  5) pagina finală, cu colofon
٭.

   
 Clicaţi pe imaginile 2, 3 sau 5 dacă vreţi să le vedeţi īntr-un format lizibil şi să citiţi transcrierea paginii de titlu, a paginii de īnchinare şi a colofonului.


 





Mihail Sadoveanu: scrisoare, 22 dec. 1945
(clicaţi pe scrisoare ca s-o măriţi)

          [STRADA WITTING, 12]
          BUCUREŞTI, Str. Heleşteului, 21.
          22 Dechemvrie 1945


     Domnule Ministru şi Stimate Prietine,

     Īntre colaboratorii domnieitale la Dispensarul 4, endocrinologie, se găseşte un tīnăr medic, Tiberiu Ionescu, om prob şi bineīnzestrat, care şi-a petrecut ultimii ani concentrat pe front, departe de īndeletnicirile lui fireşti. Mi-a mărturisit acum că ar avea nevoie de un concediu, ca să se puie la corent cu ştiinţa şi arta lui şi m'a rugat să intervin la domnia ta pentru asta. E o faptă bună şi o facere de bine, pentru care ţi-aşi mulţămi şi eu. Īl cunosc de cītăva vreme şi am avut motive să fiu mulţămit de el.
     Te rog să binevoieşti a primi cele mai cordiale salutări şi felicitări de anul nou.
     Al domnieitale,
          Mihail Sadoveanu



Domniei sale
Domnului profesor Nicolau
Ministrul asigurărilor sociale


M. SADOVEANU
BUCUREŞTI
[STR. WITTING, 12]
Str. Heleşteului, 21

 




Eugen Barbu: scrisoare, 28 aug. 1965
 

     Dragă prietene Pruteanu,

     Cererea dtale este emoţionantă. Ea īmi aminteşte de o vreme cīnd din dragoste pentru literatură făceam cam aceleaşi lucruri. Dragostea pentru scriitori răsplăteşte mai devreme sau mai tīrziu īn sensuri cu totul nobile. Te felicit deci pentru ideia [sic] avută şi-ţi trimit aceste puţine rīnduri, cu mulţumirea că te-ai gīndit şi la mine.

     Al dtale,
          Eugen Barbu
               28 aug. 65






Marin Preda: pagină din Moromeţii (cap. XXIII, p.511), cu modificări succesive (a doua e pe o bucată de hīrtie, lipită deasupra cu scotch), 1969
 



TEXTUL INIŢIAL


"...am vrut eu?"
     Şi cu fiecare īntrebare Moromete se liniştea tot mai mult şi īntr-o vreme īntrebările īncetară de tot şi ridică fruntea. Nu era vinovat. Iar dacă totuşi greşise undeva,  dacă crezuse cu prea multă seninătate īn pacea şi armonia lumii, nu seninătatea lui era de vină, ci lumea. Şi această gīndire sumbră şi trufaşă īl ridică pe Moromete īn picioare.
     Se apropia seara. Cīmpia īşi lăsa īn jos, nesimţit, geana ei uriaşă. La răsărit era īntuneric, se vedeau urcīnd nori de ploaie.





PRIMA MODIFICARE


"...am vrut eu?"
Şi cu fiecare īntrebare, expresia neagră de pe chipul omului se schimba şi se īnsenina, parcă şi-ar fi spus īn sinea lui tot mai mult că el, tatăl, nu era vinovat. Şi īşi īşi [sic] ridică fruntea. Crezuse īn pacea şi armonia lumii? Ei şi?! Nu credinţa lui era vinovată. Şi această gīndire trufaşă īl ridică pe Moromete īn picioare.
    Se apropia seara. Cīmpia īşi lăsa īn jos, nesimţit, geana ei uriaşă. La răsărit era īntuneric, se vedeau urcīnd nori de ploaie.

(modificări pe pagina tipărită)
 




A DOUA MODIFICARE

"...am vrut eu? S-au luat după lume, nu s-au luat după mine! Şi dacă lumea e aşa cum zic ei şi nu e aşa cum zic eu, ce mai rămīne de făcut?! N-au decīt să se scufunde Īntīi lumea şi pe urmă şi ei cu ea ."
Şi această gīndire sumbră şi trufaşă īl ridică pe Moromete īn picioare, pregătit parcă să facă faţă unui asemenea cataclism.
     Se apropia seara. Cīmpia īşi lăsa īn jos, nesimţit, pleoapa ei uriaşă. La răsărit era īntuneric, se vedeau urcīnd nori de ploae [sic].


(modificări pe hīrtia lipită deasupra)




Ştefan Augustin Doinaş: scrisoare, 21 febr. 1972
 

     Stimate Domnule [...],

     Vă trimit alăturat, aşa cum v-am promis, şase traduceri din Mallarmé. Cred că, īmpreună cu textul de prezentare, vor ocupa exact o pagină de revistă. N-am extras cīteva fraze din prefaţa de care vă vorbeam: am preferat să scriu cīteva rīnduri, mai aplicate la materialul ce urmează să apară.
     Vă mulţumesc pentru amabilitate.
     Vă rog să transmiteţi colegilor D-voastră cele mai bune urări din partea mea.

     Cu aceeaşi stimă şi preţuire,

          Ştefan Aug. Doinaş

     21 februarie 1972


Radu Petrescu, scrisoare (pag. 1 din 4), 22 mart. 1972
(clicaţi pe scrisoare ca s-o măriţi)

Bucureşti, 22 martie, 1972

          Mult stimate domnule George Pruteanu,
          O īntreprindere ca aceea a Domnului Marian Popa trebuie să lezeze susceptibilităţi. Acestea, nu-i vorbă, se lezează oricum, din orice. La o ediţie a doua cartea va putea fi cu uşurinţă īmbunătăţită. Dacă, aşa cum a propus cineva, Dicţionarul ar fi fost īntreprins de un grup, probabil că n'ar mai fi apărut niciodată. Văd şi eu, ca Dumneavoastră, īn Marian Popa un spirit critic plin de inteligenţă şi subtilitate şi regret că are de suportat adversităţi atīt de numeroase şi violente. Pare īnsă, judecānd după scris, căci altfel nu-l cunosc, să fie o natură rezistentă şi īn acest caz ce-i este astăzi nefavorabil se va dovedi pentru Dānsul, māine, benefic.
          Sunt īncă o dată flatat de atenţia ce o...





Şerban Cioculescu: scrisoare, 15 mart. 1985
 

                                                      Bucureşti
                                                      13/3/1985


     Scumpe Domnule Pruteanu,

     Sīnt consternat. Nu-mi dau seama ce s-a īntīmplat cu cele două trimiteri ale dactilogramei, pe care nu le-am primit. Īn orice caz, soneria d-tale de alarmă m-a obligat să mă recitesc (fără mare plăcere!) Cu foarte mici retuşe [sic], textul mi s-a părut foarte fidel. Īţi mulţumesc şi mīine dimineaţă īl trimit la Iaşi, recomandat. Comunică, te rog, īntregii redacţii, cordialul meu salut

     şi te rog să crezi īn simpatia mea colegială

          Şerban Cioculescu


Constantin Noica, scrisoare (fragmente), 16 febr. 1986
(licaţi pe scrisoare ca s-o măriţi)

         16.II.986 Păltiniş

          Dragă Domnule Pruteanu,

          La īntrebările Dvoastră din scrisoarea ce-mi trimiteţi, vă dau un răspuns global: Lectura nu-mi pare "un mod satisfăcător, complet, de a trăi", dar cultura,  da. (...)
          Iertaţi-mi gīndul, bătrīnesc īn felul lui, dar sīnt mīhnit să văd că atīţia tineri īnzestraţi īntīrzie, la noi, să se angajeze īn cultura mare, pregătindu-şi īn acest scop instrumentarul respectiv. De vreme ce ştiţi italiana atīt de bine, mi se pare iarăşi un păcat faţă de Dvoastră să īntīrziaţi atīt de mult asupra lui Dante (ca traducător), īntr-o ţară unde el a fost foarte bine tradus. De ce nu traduceţi din alţi italieni? Prietenul meu, Edgar Papu, v-ar putea da sugestii extrem de bune īn această privinţă. (...)
          Am ţinut totuşi să vă spun cele de mai sus şi vă trimit, īn plină cursă, un cald salut colegial,
                    Al Dvoastră
                    Constantin Noica

 

 




 

  Vezi Info.

          Rohia 4-2-88
         
          Stimate Domnule George Pruteanu,

          Nu sub impresia imediată produsă de citirea cronicii Dvs. din Convorbiri literare nr. 10/87 am vrut să vă mulţumesc pentru prea bunele Dvs. cuvinte.
          Ci acum, după trecerea unui interval de timp (au fost şi motive de sănătate), pentru ca mulţumirile mele să nu fie prea intempestive.
          Aţi atribuit micilor mele texte bătrīnesc-copilăroase un impact şi o valoare existente, desigur, numai īn mărinimia şi bunăvoirea īnchipuirii Dvs.
          Aş fi totuşi făţarnic dacă nu aş recunoaşte că articolul mi-a făcut mare plăcere. Ne bucură īntotdeaauna cīnd suntem supra apreciaţi; şi poate că nu-i rău, căci ne străduim atunci să corespundem acelei imagini asupra eului nostru.
          Cu aleasă consideraţie, gratitudine şi cele mai bune simţăminte,
                    N. Steinhardt






Petru Dumitriu: scrisori, 15, 16 dec. 1993
 

                   Metz, 15 dec.

     Dragă Dle Pruteanu,

     am reīnceput munca la roman, dar īncă īmi mai umblă prin minte convorbirile noastre. De ex., n'am ştiut ce să-ţi răspund la obiecţia privitoare la ā sau ī. Iată ce ai putea pune drept răspunsul meu: omul să fie liber să scrie cum īi place, dar dacă ştie cuvāntul latin de origină [sic] , să scrie īnţelegere ca intelligere, mānă ca manus. Cāt despre ă sau , să scrie adevrul ca verum, duminică dela (dies) dominica şi īn orice caz, să ştie că important este accentul circonflex pt. ā şi ī, şi accentul circonflex răsturnat pt. şi ă.
     Toate cele bune.
     Al Dtale
          P.D.

 

                   Metz, 16 dec. 1993

     Dragă Dle Pruteanu,

     La ora 530 dimineaţa, după o noapte petrecută scriind, mă gāndesc la Dta şi la convorbirile noastre. Cānd vei face "montajul", mozaicul, pune undeva īntrebarea d-tale şi răspunsul meu:
     – Punctul central al vieţii mele, sāmburele, stă scris īn capitolul XXX al lui "Incognito".
     Ăsta va fi şi adevărul central şi miezul convorbirilor noastre.
     Īţi mulţumesc.
     Al Dtale
          P.D.    

     P.S. L-am invitat pe Pintilie. Dar n-am mare poftă să-l văd.

(Clicaţi pe butonul "Info" – sau direct aici – pentru informaţii suplimentare despre piesele de pe această pagină)