|
O Psaltire de la 1817, Iaşi.
Imaginile, īn ordine: 1) coperta I; 2) pagina de
titlu; 3) pagina de īnchinare, cu versuri, către domnitor (Scarlat
Calimachi) şi pagina cu Īnainte cuvīntare cătră cetitori; 4)
ferecăturile; 5) pagina finală, cu colofon٭.
Clicaţi pe
imaginile 2, 3 sau 5 dacă vreţi să le vedeţi īntr-un format lizibil şi să
citiţi transcrierea paginii de titlu, a paginii de īnchinare şi a
colofonului.
|
|
Mihail Sadoveanu: scrisoare, 22 dec. 1945
(clicaţi pe scrisoare ca s-o
măriţi) |
[STRADA WITTING, 12]
BUCUREŞTI, Str. Heleşteului, 21.
22 Dechemvrie 1945
Domnule Ministru şi Stimate Prietine,
Īntre colaboratorii domnieitale la Dispensarul 4, endocrinologie, se
găseşte un tīnăr medic, Tiberiu Ionescu, om prob şi bineīnzestrat, care
şi-a petrecut ultimii ani concentrat pe front, departe de īndeletnicirile
lui fireşti. Mi-a mărturisit acum că ar avea nevoie de un concediu, ca să
se puie la corent cu ştiinţa şi arta lui şi m'a rugat să intervin la
domnia ta pentru asta. E o faptă bună şi o facere de bine, pentru care
ţi-aşi mulţămi şi eu. Īl cunosc de cītăva vreme şi am avut motive să fiu
mulţămit de el.
Te rog să binevoieşti a primi cele mai cordiale
salutări şi felicitări de anul nou.
Al domnieitale,
Mihail Sadoveanu
Domniei sale
Domnului profesor Nicolau
Ministrul asigurărilor sociale
M. SADOVEANU
BUCUREŞTI
[STR. WITTING, 12]
Str. Heleşteului, 21 |
|
Eugen Barbu: scrisoare, 28 aug. 1965
|
Dragă
prietene Pruteanu,
Cererea dtale este emoţionantă. Ea īmi aminteşte de o vreme cīnd din
dragoste pentru literatură făceam cam aceleaşi lucruri. Dragostea pentru
scriitori răsplăteşte mai devreme sau mai tīrziu īn sensuri cu totul
nobile. Te felicit deci pentru ideia [sic]
avută şi-ţi trimit aceste puţine
rīnduri, cu mulţumirea că te-ai gīndit şi la mine.
Al dtale,
Eugen Barbu
28 aug. 65 |
|
Marin Preda: pagină din Moromeţii
(cap. XXIII, p.511),
cu modificări succesive (a doua e pe o bucată de hīrtie, lipită deasupra cu scotch), 1969
|
TEXTUL INIŢIAL
"...am vrut eu?"
Şi cu fiecare īntrebare Moromete se liniştea tot mai
mult şi īntr-o vreme īntrebările īncetară de tot şi ridică fruntea. Nu era
vinovat. Iar dacă totuşi greşise undeva, dacă crezuse cu prea multă
seninătate īn pacea şi armonia lumii, nu seninătatea lui era de vină, ci
lumea. Şi această gīndire sumbră şi trufaşă īl ridică pe Moromete īn
picioare.
Se apropia seara. Cīmpia īşi lăsa īn jos, nesimţit,
geana ei uriaşă. La răsărit era īntuneric, se vedeau urcīnd nori de
ploaie.
|
PRIMA MODIFICARE
"...am vrut eu?"
Şi cu fiecare īntrebare, expresia neagră de pe chipul omului se schimba şi
se īnsenina, parcă şi-ar fi spus īn sinea lui tot mai mult că el, tatăl,
nu era vinovat. Şi īşi īşi [sic]
ridică fruntea. Crezuse īn pacea şi armonia lumii? Ei şi?! Nu credinţa lui
era vinovată. Şi această gīndire trufaşă īl ridică pe Moromete īn
picioare.
Se apropia seara. Cīmpia īşi lăsa īn jos, nesimţit, geana ei
uriaşă. La răsărit era īntuneric, se vedeau urcīnd nori de ploaie.
(modificări pe pagina tipărită)
|
A DOUA MODIFICARE
"...am vrut eu? S-au luat după lume, nu s-au luat după mine! Şi dacă lumea
e aşa cum zic ei şi nu e aşa cum zic eu, ce mai rămīne de făcut?! N-au
decīt să se scufunde Īntīi lumea şi pe urmă şi ei cu ea ."
Şi această gīndire sumbră şi trufaşă īl ridică pe Moromete īn picioare,
pregătit parcă să facă faţă unui asemenea cataclism.
Se apropia seara. Cīmpia īşi lăsa īn jos, nesimţit,
pleoapa ei uriaşă. La răsărit era īntuneric, se vedeau urcīnd nori de
ploae [sic].
(modificări pe hīrtia lipită deasupra)
|
|
Ştefan Augustin Doinaş: scrisoare, 21 febr.
1972
|
Stimate Domnule [...],
Vă
trimit alăturat, aşa cum v-am promis, şase traduceri din Mallarmé.
Cred că, īmpreună cu textul de prezentare, vor ocupa exact o pagină de
revistă. N-am extras cīteva fraze din prefaţa de care vă vorbeam: am
preferat să scriu cīteva rīnduri, mai aplicate la materialul ce urmează să
apară.
Vă mulţumesc pentru amabilitate.
Vă rog să transmiteţi colegilor D-voastră cele mai bune
urări din partea mea.
Cu
aceeaşi stimă şi preţuire,
Ştefan Aug. Doinaş
21
februarie 1972 |
|
Radu Petrescu, scrisoare (pag. 1 din 4), 22
mart. 1972
(clicaţi pe scrisoare ca s-o
măriţi) |
Bucureşti, 22 martie, 1972
Mult stimate domnule George Pruteanu,
O īntreprindere ca aceea
a Domnului Marian Popa trebuie să lezeze susceptibilităţi. Acestea, nu-i
vorbă, se lezează oricum, din orice. La o ediţie a doua cartea va putea fi
cu uşurinţă īmbunătăţită. Dacă, aşa cum a propus cineva, Dicţionarul ar fi
fost īntreprins de un grup, probabil că n'ar mai fi apărut niciodată. Văd
şi eu, ca Dumneavoastră, īn Marian Popa un spirit critic plin de
inteligenţă şi subtilitate şi regret că are de suportat adversităţi atīt
de numeroase şi violente. Pare īnsă, judecānd după scris, căci altfel nu-l
cunosc, să fie o natură rezistentă şi īn acest caz ce-i este astăzi
nefavorabil se va dovedi pentru Dānsul, māine, benefic.
Sunt īncă o dată flatat
de atenţia ce o... |
|
Şerban Cioculescu: scrisoare, 15 mart. 1985
|
Bucureşti
13/3/1985
Scumpe Domnule Pruteanu,
Sīnt consternat. Nu-mi dau
seama ce s-a īntīmplat cu cele două trimiteri ale dactilogramei, pe care
nu le-am primit. Īn orice caz, soneria d-tale de alarmă m-a obligat să mă
recitesc (fără mare plăcere!) Cu foarte mici retuşe
[sic], textul mi s-a părut
foarte fidel. Īţi mulţumesc şi mīine dimineaţă īl trimit la Iaşi,
recomandat. Comunică, te rog, īntregii redacţii, cordialul meu salut
şi te rog să crezi īn simpatia mea colegială
Şerban Cioculescu |
|
Constantin Noica, scrisoare (fragmente), 16
febr. 1986
(licaţi pe scrisoare ca s-o
măriţi) |
16.II.986 Păltiniş
Dragă Domnule Pruteanu,
La īntrebările Dvoastră
din scrisoarea ce-mi trimiteţi, vă dau un răspuns global: Lectura nu-mi
pare "un mod satisfăcător, complet, de a trăi", dar cultura,
da. (...)
Iertaţi-mi gīndul,
bătrīnesc īn felul lui, dar sīnt mīhnit să văd că atīţia tineri īnzestraţi
īntīrzie, la noi, să se angajeze īn cultura mare, pregătindu-şi īn acest
scop instrumentarul respectiv. De vreme ce ştiţi italiana atīt de bine, mi
se pare iarăşi un păcat faţă de Dvoastră să īntīrziaţi atīt de mult asupra
lui Dante (ca traducător), īntr-o ţară unde el a fost foarte bine tradus.
De ce nu traduceţi din alţi italieni? Prietenul meu, Edgar Papu, v-ar
putea da sugestii extrem de bune īn această privinţă. (...)
Am ţinut totuşi să vă
spun cele de mai sus şi vă trimit, īn plină cursă, un cald salut colegial,
Al Dvoastră
Constantin Noica |
|
|
Rohia 4-2-88
Stimate Domnule George
Pruteanu,
Nu sub impresia imediată
produsă de citirea cronicii Dvs. din Convorbiri literare nr. 10/87
am vrut să vă mulţumesc pentru prea bunele Dvs. cuvinte.
Ci acum, după trecerea
unui interval de timp (au fost şi motive de sănătate), pentru ca
mulţumirile mele să nu fie prea intempestive.
Aţi atribuit micilor mele
texte bătrīnesc-copilăroase un impact şi o valoare existente, desigur,
numai īn mărinimia şi bunăvoirea īnchipuirii Dvs.
Aş fi totuşi făţarnic
dacă nu aş recunoaşte că articolul mi-a făcut mare plăcere. Ne bucură
īntotdeaauna cīnd suntem supra apreciaţi; şi poate că nu-i rău, căci ne
străduim atunci să corespundem acelei imagini asupra eului nostru.
Cu aleasă consideraţie,
gratitudine şi cele mai bune simţăminte,
N. Steinhardt |
|
Petru Dumitriu: scrisori, 15, 16 dec.
1993
|
Metz, 15 dec.
Dragă Dle Pruteanu,
am reīnceput munca la roman, dar īncă īmi mai
umblă prin minte convorbirile noastre. De ex., n'am ştiut ce să-ţi răspund
la obiecţia privitoare la ā sau ī. Iată ce ai putea pune drept răspunsul
meu: omul să fie liber să scrie cum īi place, dar dacă ştie cuvāntul latin
de origină [sic] , să scrie īnţelegere ca intelligere,
mānă ca manus. Cāt despre ă sau
 , să scrie
adev rul ca verum,
duminică dela (dies) dominica şi īn orice caz,
să ştie că important este accentul circonflex pt. ā şi ī, şi accentul
circonflex răsturnat pt. şi ă.
Toate cele bune.
Al Dtale
P.D.
Metz, 16 dec. 1993
Dragă Dle Pruteanu,
La ora 530
dimineaţa, după o noapte petrecută scriind, mă gāndesc la Dta şi la
convorbirile noastre. Cānd vei face "montajul", mozaicul, pune undeva
īntrebarea d-tale şi răspunsul meu:
Punctul central al vieţii mele, sāmburele, stă scris
īn capitolul XXX al lui "Incognito".
Ăsta va fi şi adevărul central şi miezul convorbirilor
noastre.
Īţi mulţumesc.
Al Dtale
P.D.
P.S. L-am invitat pe
Pintilie. Dar n-am mare poftă să-l văd. |
