Iubitelor, vă las acum.
Adio-ţi zic deci, Nicoleta,
adio Nuţi, Muţi, Geta,
căci viaţa asta-i doar un fum.
.
Adio ţie, Minodora,
un trai deplin şi fericit
cum altă dată ne-am dorit
nu ne-a fost dat amîndurora.
.
Căci tu fiind de felul tău
muiere pururi fără saţ,
ţi-au trebuit atîţi bărbaţi
cîte femei am avut eu.
.
Şi iarăşi, încă zic adio
elevei mele Artemisa,
cu carnea tare cum e tisa.
Pe unde este, Domnul ţie-o.
.
Aş zice doar la revedere
grecoaicei, numele Marcela
şi mort îţi scoală daravela,
pe drept cuvînt, halal muiere!
.
Dar clipele mi-s numărate,
nireasă tu, cu neagră coasă,
îngăduie şi îmi mai lasă
atîtea clipe cît păcate.
.
Atunci aş mai trăi o mie
de ani bogaţi printre gagici
şi cînd ar fi să plec de-aici
înc-aş muri pe veresie!
.
Însă cum florile se scutur
în primăvară, de cais
tot astfel anii noştri ni-s,
ce i-am trăit ca nişte fluturi.
.
Doar de la Una, cea la care
pe nume nu-s vrednic să-i spun,
îmi iau acum rămas bun
îngenunchind pentru iertare.

                               1971, Decembrie 12