Michel de Montaigne (1533-1592): AU LECTEUR.
     C'est icy un livre de bonne foy, lecteur. Il t'advertit dés l'entrée, que je ne m’y suis proposé aucune fin, que domestique et privée. Je n'y ay eu nulle consideration de ton service, ny de ma gloire. Mes forces ne sont pas capables d'un tel dessein. Je l'ay voué à la commodité particuliere de mes parens et amis: à ce que m'ayant perdu (ce qu'ils ont à faire bien tost) ils y puissent retrouver aucune traits de mes conditions et humeurs, et que par ce moyen ils nourrissent plus entiere et plus vifve, la connoissance qu'ils ont eu de moy. Si c'eust esté pour rechercher la faveur du monde, je me fusse mieux paré et me presanterois en une marche estudiée. Je veus qu'on m'y voie en ma façon simple, naturelle et ordinaire, sans contention et artifice: car c'est moy que je peins. Mes defauts s'y liront au vif, et ma forme naïfve, autant que la reverence publique me l'a permis.Que si j’eusse esté entre ces nations qu'on dict vivre encore sous la douce liberté des premieres loix de nature, je t'asseure que je m'y fusse tres-volontiers peint tout entier, et tout nud. Ainsi, lecteur, je suis moy-mesmes la matiere de mon livre: ce n’est pas raison que tu employes ton loisir en un subject si frivole et si vain. A Dieu donq, de Montaigne, ce premier de Mars mille cinq cens quatre vingts.

Traducere de Mariella Seulescu
CITITORULUI
Iată aici o carte a bunei-credinţe, cititorule. Din capul locului îţi dă de ştire că nu mi-am pus în gînd alt să izbutesc, decît la vatra mea şi întru ale mele. Nu am avut cu ea nicicum în vedere slujirea ta sau faima mea. Puterile mele nu-s vrednice de asemenea plănuire. Am menit-o anu­me uşurării rudelor si prietenilor mei: ca ei atunci cînd mă vor pierde (ceea ce curînd vor avea a face) să poată iară găsi unele trăsături ale stărilor şi apucăturilor mele şi prin această mijlocire ei să hrănească mai pe de-a-ntregul şi mai vie cunoştinta ce avut-au despre mine. Dacă ar fi fost să umblu după măgulirea lumii, m-aş fi împodobit mai bine şi m-aş fi înfătişat în mers mai acătării. Eu vreau să fiu văzut în felul meu, nedres, firesc şi obişnuit, fără silire si făţuire: căci pe mine mă zugrăvesc. Lipsurile mele se vor citi in ea pe viu şi chipul meu curat, din făptură, pe cît cuviinţa lumească mi-a îngăduit. Deoarece, dac-aş fi fost printre cele naţii de care se spune că trăiesc încă sub blînda învoire a celor dintîi legi ale firii, te încredinţez că m-aş fi zugrăvit foarte bucuros cu totul şi în totul gol. Aşadar, cititorule, sînt eu însumi aluatul cărţii mele; nu-i cu cale să-ţi tulburi tihna cu pricină atît de uşuratică şi deşartă. Rămîi întru Domnul.
                    la MONTAIGNE
        Zi întîi martie, una mie cinci sute optzeci

Eseuri, vol. I., Ed. Ştiinţifică, Buc., 1966

Traducere de George Pruteanu
CĂTRE CITITOR.
 Aceasta e o carte a bunei-credinţe, cititorule. De la bun început vei afla că n-am ţintit alt ţel decît ca totul să fie ca la mine acasă şi în felul meu. N-am avut de gînd nici să te slujesc pe tine, nici să mă preamăresc pe mine. Puterile mele nu sunt în stare de o asemenea ispravă. Am sortit-o desfătării rudelor şi prietenilor: pentru ca atunci cînd vor rămîne fără mine (ceea ce se va întîmpla în curînd), să poată regăsi în ea unele trăsături ale firii şi ale apucăturilor mele, ceea ce îi va nutri întru cunoaşterea mea mai deplină şi mai vie. Dacă ar fi fost să umblu după favorurile lumii, m-aş fi dichisit mai bine şi m-aş fi înfăţişat într-o ţinută mai căutată.
Vreau să fiu văzut în felul meu simplu, firesc şi obişnuit, fără mofturi şi sulemeneli: căci pe mine, doar, mă zugrăvesc. Cusururile mele vor sări în ochi ca şi feleşagul meu neprefăcut, atît cît obşteasca bună-cuviinţă îngăduie. Dacă aş fi fost din acele neamuri de care se zice că încă mai trăiesc sub dulcea libertate a legilor dintîi ale firii, fii încredinţat că m-aş fi zugrăvit din cap pînă-n picioare, gol puşcă. Aşadar, cititorule, aluatul acestei cărţi sunt eu însumi: nu face să-ţi cheltuieşti răgazul într-o alcătuire atît de uşuratecă şi vană.
Rămîi cu Domnul,
                         în Montaigne,
    la întîi ale lui martie, o mie cinci sute optzeci.